Decalotare: retractarea preputului, descoperirea capului penisului prin tragerea inapoi a preputului.
Deontologie: totalitatea normelor care reglementeaza relatiile dintre medici si dintre medici si pacientii lor.
Derma: tesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii.
Dermatita: inflamatie a pielii.
Dermatologie: ramura a stiintelor medicale care se ocupa cu studiul fiziologiei, patologiei, profilaxiei si tratamentului pielii. Medicul specialist se numeste dermatolog.
Dermatomicoza: afectiune a pielii, provocata de ciuperci parazite.
Dermatoza: boala de piele.
Diabet: boala caracterizata prin marirea cantitatii de zahar in sange si in urina. Este unul din factorii favorizanti ai aparitiei vaginitei.
Diafragma: membrana de cauciuc sau plastic moale, la margine fiind tinuta intinsa de un cerc elastic, ea se bombeaza sub forma unei cupole. Se introduce in vagin in scop contraceptiv, impiedicand sperma sa ajunga in uter.
Diagnostic: identificare a unei afectiuni pe baza datelor rezultate din examinarea clinica si a testelor de laborator.
Disfunctie: functionarea anormala a unui organ.
Dismenoree: menstruatii dureroase. Cauzele pot fi: balanta hormonala, secretia crescuta de prostaglandine, probleme de ordin fizic, in ceea ce priveste conformatia uterului.
Dispareunia: durere in timpul actului sexual vaginal. Durerile pot sa apara in zona vaginului sau in toata zona genitala.
Displazie: in sens general - formarea anormala a unui tesut, a unui organ. Specific - celule anormale sau leziuni celulare necanceroase care pot evolua in cancer. Diagnosticul se pune prin efectuarea unui frotiu.
DIU: dispozitiv intra uterin. Este un mic obiect (2,5 - 3,5 cm) din plastic si/sau metal care se introduce in cavitatea uterina in scop contraceptiv. La unul din capete are doua fire pentru control.
DMI: doza minima infectanta. Semnifica "cantitatea" minima necesara pentru inducerea infectiei. Se masoara in cantitati (numar de germeni, dilutii). Este variabila de la agent patogen la agent patogen (de exemplu in cazul virusului HIV doza minima infectanta este de 20 - 30 de ori mai mica decat in cazul virusului Hepatitei B). Doza minima infectanta sugereaza existenata unui prag sub care agentul patogen nu poate infecta organismul.
